O bună parte din înecuri apar în locuri publice aglomerate: plaje maritime, piscine, parcuri acvatice. Conform percepției generale, înecul apare doar când o persoană care nu știe să înoate ajunge în apă prea adâncă, și astfel este „imposibil” să vorbim despre înec în ape cu adâncime mică. În realitate însă, o persoană care se lovește la cap și devine inconștientă se va îneca cu siguranța chiar și în apă de 40 de centimetri. Un copil ajuns sub colace într-o zona aglomerată, cum este „lazy river” din multe parcuri acvatice, se va îneca, chiar dacă apa nu îi ajunge mai sus de nivelul pieptului. Un înotător care are un infarct sau o simplă crampă în mijlocul unei piscine aglomerate, va trece neobservat și neauzit în vacarmul general, și se va îneca cu siguranță.
„Bunul samaritean” ce dorește să ajute, însă nu are nicio pregătire de specialitate, va fi tras la fund de înotătorul panicat. Sau va reuși să îl aducă la mal, inconștient, și pentru că nimeni nu știe să aplice resuscitarea cardio-respiratorie, Serviciul de Ambulanță nu va putea decât să constate decesul.
Specialistul pregătit sa prevină și să rezolve toate aceste situații este salvamarul, sau serviciul de salvare acvatică în situații mai complexe.

Prezența salvamarului este o datorie
legală și
morală a administratorului unei plaje maritime, piscine sau parc acvatic, precizată clar de art. 3.3 din Normele metodologice privind organizarea serviciilor publice de salvare acvatică - salvamar și a posturilor de prim ajutor pe plajă, aprobate prin HG 1136/2007. Această hotărâre abrogă legea veche, care prevedea obligativitatea salvamarilor doar la piscine mai adânci de 1.5 metri.
HG 1136/2007 definește locurile în care se vor organiza servicii de salvare acvatică/salvamar:
“Art. 2. - În sensul prezențelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) plajă - porţiunea de teren sau fâșia de coastă adiacentă mării, râurilor, lacurilor sau oricărei alte ape, indiferent de materialul cu care este acoperită, destinată publicului şi utilizată pentru îmbăiere, băi de soare şi agrement nautic;
b) ştrand - locul amenajat pentru îmbăiere, băi de soare la malul unei ape naturale sau al unui bazin artificial, cuprinzând o plajă şi locul respectiv pentru îmbăiere; […]
Art. 3. - (3) Operatorii economici care au în administrare plaje amenajate, ştranduri, parcuri acvatice sau porturi de agrement nautic, situate pe apele interioare naturale ori amenajate au obligaţia să înfiinţeze posturi de salvare acvatică - salvamar şi posturi de prim ajutor.”